Doinei de-acasă...

Mă tem că ți se vor termina hambarele
și rândunelele te-or plânge
dacă poporul căruia-i te dăruiești,
nu-ți va vindeca rana-ți de sânge.
Mă tem că nu vei mai auzi
cântarea-n horele jucate,
nici glasul
berzelor ce pruncii-i vor aduce,
în brațul bunicilor
în a căror inimă, ascunsă, teama bate.
Mă tem ca n-or mai fi eroi
să îți sărute fața întristată,
nici basme,
jocuri ca la noi,
cum se jucau odată...